Americanii arată că sunt foarte preocupaţi de popularea spaţiului aerian cu tot felul de drone şi alte obiecte zburătoare bizare. Ultima invenţie a Sanswire , o corporaţie specializată în astfel de proiecte, este un nou tip de aparat de zbor ( ST-111), asemănător cu un glonţ gigantic, care măsoară aproape 34 de metri lungime şi poate zbura la altitudini de până la 2750 de metri.

Obiectivul celor de la Sanswire este să urce aeronva la peste 4500 de metri. De acolo cu siguranţă ne va avea în vizor pe toţi căci, conform spuselor producătorilor, aparatul va efectua misiuni de recunoaştere şi supraveghere. Am uitat să vă spun, este comandat de la sol şi are o autonomie de până la 2900 de kilometri, în funcţie de condiţiile de zbor. Sperăm să aibă doar ochi şi antene, nu şi rachete!

Fosila, veche de 47 de milioane de ani, poate constitui una dintre verigile lipsă ale evoluţiei acestor animale.
Oamenii de ştiinţă au descoperit scheletul unei balene antice, veche de 47 de milioane de ani, cu un fetus înăuntru, scrie LiveScience.
Poziţia acestuia, cu capul în jos, este specifică mamiferelor care nasc pe pământ. Puii animalelor acvatice sunt poziţionaţi invers, atrag atenţia oamenii de ştiinţă, care spun că ar putea avea de a face cu o verigă lipsă în evoluţia acestor animale.
E prima fosilă de balenă antică însărcinată, spun oamenii de ştiinţă, şi poate arăta cum a decurs tranziţia acestor animale, de la pământ la apă, între 54,8 milioane şi 33,7 milioane de ani.
Philip Gingerich, paleontolog la Universitatea din Michigan, şi echipa lui au descoperit fosila în Pakistan, în 2000, iar apoi, în 2004, au găsit şi un schelet aproape complet al unui exemplar masculin din aceeaşi specie.
“Am descoperit repede dinţii puiului.Apoi am continuat să căutăm, iar coastele erau invers. Am petrecut o zi întreagă cercetând creatura. Eram foarte confuz şi nu înţelegeam ce se petrece acolo”, povesteşte Gingerich.
Paleontologul a descoperit apoi un alt craniu, mai mare, şi a realizat că fetusul era încă în interiorul mamei.
Fiecare dintre cele două balene adulte are în jur de 2,6 metri, şi cântăresc 280, respectiv 390 de kilograme.
Noua specie, numită Maiacetus inuus, face parte din grupul Archaeoceti, care a precedat apariţia balenelor moderne. Acestea aveau mai multe tipuri de dinţi şi nări, caracteristici specifice balenelor de uscat, dar nu şi celor care populează oceanele în prezent.
Ca şi celelalte archaeoceti, balena nou descoperită avea patru picioare adaptate la înot.
“Erau legate de ţărm, fără îndoială. Trăiau în apă, dar se întorceau mereu aproape de pământ”, spune Gingerich.
Cercetarea lor sugerează că exemplarele speciei se hrăneau în apă şi apoi veneau pe pământ să se odihnească, să se împerecheze şi să nască.

$IMAGE1$

Alimentaţia este o chestiune de cultură, iar fiecare ţară are curiozităţile sale
culinare.

Dacă v-aţi săturat de bucătăria tradiţională românească şi doriţi ceva exotic şi provocator, iată câteva delicatese din bucătăria internaţională.

Insectele - prietenii noştri

De ce strivim un păianjen care atârnă de tavan sau o armată de furnici care ne invadează bucătăria, când am putea să le mâncăm? Dezgustătoare pentru majoritatea occidentalilor, insectele au o excelentă valoare nutritivă, fiind foarte apreciate în Asia şi în Africa. Ploşniţe de apă - cu gust de gorgonzola, larve de viermi de mătase prăjite - cu gust de nuci de acaju, lăcuste, termite, greieri, furnici sau scorpioni, gama de specialităţi este largă.
În Africa se degustă omizi uscate. Cele mai căutate sunt masonja, care măsoară în jur de zece centimetri. Pentru a creşte calitatea gustativă, înainte de a fi consumate li se scoate conţinutul intestinal.
Bucătăria italiană prezintă o delicatesă rară din Sardinia denumită Casu Marzu, brânza de oaie infestată cu larve de Piophila. Larvele se consumă vii.
Pentru cei care preferă gustul dulce-sărat, există şi deserturi apetisante: furnici cu ciocolată şi acadele cu scorpion.

De întins pe pâine

În Anglia se numeşte Marmite, în Australia - Vegemite, iar în Elveţia - Cenovis. Este o pastă neagră, groasă, care se întinde pe pâine şi se pune în supe şi conserve pentru a le da gust. Ingredientele din care este formată această pastă-minune, realizată în 1922 de Fred Walker, sunt următoarele: extract de drojdie, cu puţine cantităţi de soluţie de clorură de sodiu (sare de masă), extract de legume, niacin, tiamină, extracte aromatice, riboflavină, acid folic, deşi compoziţia exactă este secret comercial. Pasta este sută la sută vegetariană şi o bogată sursă de vitamina B12, acid folic şi niacin - de care au nevoie celulele roşii din sânge.
În Japonia se degustă hipermierea. Diferenţa dintre aceasta şi mierea noastră obişnuită constă în faptul că albina-regină este captivă în interiorul borcanului. Mierea are un concentrat mai mare de energie.

Ouă clocite

Noi preferăm ouăle prăjite sau fierte. În schimb, în China şi în Thailanda, gurmanzii adoră aşa-numitele „ouă de 100 de ani“: o reţetă cel puţin ciudată, care constă în acoperirea ouălor de raţă cu var, cenuşă, ceai şi sare. După 100 de zile, se scot şi se spală. În toată această perioadă, amestecul de var a acţionat, iar oul devine negru. Conţinutul său este tare şi uscat. Albuşul este cenuşiu, iar gălbenuşul este mai degrabă verzui.
În Filipine se găteşte Balut, o delicatesă rară, numai pentru cunoscători, renumită pentru proprietăţile sale afrodiziace. Balut se prepară din ouă de raţă ţinute la incubator până când fetusul se dezvoltă complet. Ouăle cu fetuşi de raţă vii se fierb în apă clocotită.
În Mexic se găteşte Escamoles, o mâncare preparată din ouă de furnici negre gigante Liometopum. Se spune că sunt foarte gustoase.

Organe de animale

Peste tot în lume sunt recuperate şi gătite aproape toate organele unui animal. În Irak există Pacha, cap de oaie care se găteşte intact. Dacă aveţi ocazia să mâncaţi Pacha, încercaţi ochii, se spune că sunt nişte delicatese. China ne rezervă numeroase surprize culinare: urechi de porc însângerate, limbă şi picioare de raţă, cap de meduze. În Indonezia, se mănâncă degetele de la picioarele maimuţelor.

Peşte fermentat

Din Norvegia avem Lutefisk sau Lutefish, care se prepară din peşte păstrat mai multe zile în soluţie de sodă de potasiu (leşie) până când se dizolvă complet.
Nici Surströmming, o specialitate suedeză, nu ne lasă indiferenţi. Heringul baltic pescuit primăvara este lăsat la fermentat timp de câteva luni în saramură, apoi pus în cutii de conserve.

Băuturi cu animăluţe

Dacă aţi băut tequila, a venit momentul să încercaţi ceva mai tare: Baby Mice Wine. Aşa cum îi spune şi numele, această băutură tradiţională coreeană, dar care se consumă şi în China, foloseşte ca ingrediente vin şi pui abia născuţi de şoareci. Se spune că această băutură minunată întăreşte şi tonifiază organismul. Eschimoşii preferă Seagull Wine, o băutură în care se găseşte un goeland.
În Insulele Laos, şerpii se „scaldă“ în whisky-ul local. Băutura tradiţională în Tibet, ceaiul cu unt de iac, are tendinţa să deruteze la prima degustare. Însă, ca să-l apreciezi, trebuie să te gândeşti că e ca şi cum ai servi o supă caldă. Locuitorii tribului Masai din Africa amestecă laptele cu sânge de animale, o băutură surprinzătoare, care constituie hrana lor de bază.

Fruct cu miros de canalizare

Originar din India, Durian este un „fruct al zeilor“. Are un miros de usturoi, excremente de porc şi terebentină. Însă gustul său este incredibil de bun. Este, poate, cel mai bun fruct din lume (de aceea este supranumit şi „fructul-rege“). Mirosul său persistă foarte mult (circa şase ore) şi este interzis în camerele de hotel, în autobuze, metrouri, trenuri şi în locurile publice. Oamenii din India se bat pe aceste fructe, deoarece gustul lor este incredibil, asta dacă reuşiţi să treceţi peste mirosul lor.