Desi exista relatari cu privire la un monstru acvatic ce traieste in Loch Ness, Scotia, inca de acum 1500 de ani, legenda moderna a monstrului din Loch Ness s-a nascut in momentul in care a fost publicata in ziarul local, la 2 mai 1933, stirea potrivit careia cineva a vazut acest monstru. Ziarul Iverness Courier a relatat povestea unui cuplu din localitate, care a pretins ca a vazut un animal enorm ondulanu-se la suprafata apei.Loch Ness, localizat in Highlands, Scotia, are cel mai mare volum de apa proaspata din Marea Britanie; apa atinge o adancime de 800 de picioare si o lungime de aproximativ 23 de mile. Cei care studiaza problema monstrului din Loch Ness pot gasi o multime de referinte privitoare la „Nessieâ€? in istoria Scotiei, care dateaza din aproximativ 500 i.C., cand populatia locala de picti a cioplit o ciudata creatura acvatica in stancile aflate in apropiere de Loch Ness. Cea mai timpurie referinta scrisa cu privire la un monstru in Loch Ness este o biografie din sec. VII a Sfintul Columba, misionarul irlandez care a adus crestinismul in Scotia. Potrivit biografului, in 565, Columba vroia sa-l viziteze pe regele tribului nordic al pictilor, aflat in apropiere de Iverness, dar s-a oprit la Loch Ness pentru a se confrunta cu o fiara care omora oamenii ce locuiau in jurul lacului. Vazand o imensa fiara care era pe cale sa atace un alt om, Columba a intervenit, invocand numele Domnului si cerandu-i bestiei sa se retraga cat mai repede. Monstrul s-a retras si nu a mai omorat niciodata vreun om. In 1933, a fost construit un nou drum de-a lungul tarmului lacului Loch Ness, permitand soferilor sa aiba o perspectiva clara asupra lacului. Dupa ce o persoana a vazut monstrul in aprilie 1933, fapt raportat in ziarul local pe data de 2 mai, interesul cu privire la acest subiect a inceput sa creasca, mai ales dupa ce un alt cuplu a pretins ca a vazut fiara pe pamant, traversand drumul de pe tarm. Cateva ziare britanice au trimis reporteri in Scotia, printre care ziarul Daily Mail din Londra, care l-a angajat pe marele vanator Marmaduke Wetherell sa captureze bestia. Dupa ce a cautat cateva zile in jurul lacului, Wetherell a anuntat ca a gasit urmele unui imens animal patruped. In consecinta, Daily Mail a publicat un titlu spectaculos: MONSTRUL DIN LOCH NESS NU ESTE O LEGENDA, CI UN FAPT REAL.In 1934, o faimoasa fotografie prezenta o creatura asemnatoare cu un dinozaur, al carei gat lung iesea din apele involburate. Aceasta fotografie i-a facut pe unii sa speculeze cum ca Nessie era singurul supravietuitor al unei specii disparute de mult, plesiozaurul. Plesiozaurul acvatic se presupune ca a pierit impreuna cu restul dinozaurilor, cu 65 de milioane de ani in urma. Totusi, Loch Ness a fost inghetat in timpul erei glaciare, astfel ca aceasta creatura ar fi trebuit sa strabata calea dintre mare si raul Ness in ultimii 10000 de ani. Iar plesiozaurul, despre care se crede ca a avut sangele rece, nu ar fi putut sa supravietuiasca multa vreme in apele inghetate din Loch Ness. Altii au sugerat ca probabil monstrul este un arheocit, o balena primitiva cu un gat asemanator cu cel al sepilor, specie despre care se crede ca a disparut de 18 milioane de ani. Scepticii au afirmat ca ceea ce cautau oamenii la Loch Ness erau oscilatii ale suprafatei apei, cauzate de fluxul de apa rece din rau in apele usor mai calde ale lacului. Investigatorii amatori au tinut lacul sub o supraveghere aproape constanta, iar in anii 60 mai multe universitati britanice au organizat expeditii la Loch Ness, utilizand un sonar pentru a cerceta adancurile. Nu a fost descoperit nimic concludent, insa in fiecare expeditie operatorii sonarului au detectat imense obiecte subacvatice care se miscau, fenomen pe care nu l-au putut explica. In 1975, intr-o expeditie la Loch Ness, Academia de Stiinte Aplicate din Boston a combinat sonarul si fotografia subacvatica. A fost facuta o fotografie care, dupa ce a fost marita, parea sa arate inotatoarea imensa a unei creaturi asemanatoare unui plesiozaur. Alte expeditii cu sonar in anii 80 si â90 au avut rezultate interesante, dar totusi neconcludente. Dezvaluirea, in 1994, a faptului ca faimoasa fotografie din 1934 era o farsa, nu a stavilit catusi de putin entuziasmul turistilor si al investigatorilor profesionisti sau amatori cu privire la legenda Monstrului din Loch Ness.

Peste 10.000 cercuri au fost raportate în lanuri din 30 tari diferite.
Cercurile din lanuri au aparut in toata lumea, in ultimii 30 de ani. Variaza de la modele geometrice simple pana la compozitii complexe, atent construite.
Unii sugereaza ca sunt urmele lasate de farfuriile zburatoare care turtesc lanurile, atunci cand aterizeaza, sau ca sunt chiar mesaje lasate de extraterestrii care ne viziteaza planeta. Altii cred ca sunt create de microundele generate de satelitii care orbiteaza in jurul Pamantului.

Alte explicatii mai rationale sustin ca aceste cercuri din lanuri sunt simple farse facute de mana omului, de catre cei care vor sa convingă publicul ca pe Pamant ar sosi vizitatori extraterestri. Unii se intreaba de ce ar bate extraterestrii atata drum, pana pe planeta noastra, doar ca sa turteasca vreo cateva lanuri? De ce nu ar lua legatura cu noi si in alt mod, mai usor de recunoscut?
Explicatie magnetica pentru cercurile din lanuri
Straniile cercuri care apar in lanurile de griu sint asociate de multa vreme cu fenomenul OZN. Specialisti in materie au ajuns sa poata garanta care sint “autentice”, adica realizate de OZN-uri, si care “falsuri”, sau altfel spus, facute de oameni. Iata insa ca a aparut si un al treilea autor de cercuri, anume magnetismul terestru.
Virtejurile magnetice sint de vina!
Una dintre ipotezele care au facut cariera este aceea ca vizitatorii extraterestri culca intr-un fel sau altul din navele lor spicele de griu. Este o teorie care a avut mult de suferit dupa ce doi englezi au recunoscut ca s-au distrat de minune facind cercuri prin lanuri vreme de peste un deceniu. Faptul ca s-au organizat si concursuri de facut cercuri in lanuri nu ii impiedica totusi pe unii cercetatori sa caute mai departe justificari stiintifice pentru acest fenomen.
Ultima explicatie pentru enigmaticele cercuri care apar peste noapte este oferita de Colin Andrews. Ocupindu-se de acesta problema de 20 de ani, el a avut ocazia sa studieze sute de cazuri. Recent, el si-a prezentat concluziile: 80% dintre cercuri sint facute de mina omului, restul de 20 % fiind rezultatul magnetismului terestru.
Concret, unele anomalii magnetice ale scoartei terestre sint atit de puternice incit, in anumite conditii, formeaza curenti circulari, care “electrocuteaza” spicele, culcindu-le la pamint. Asa s-ar forma, in opinia lui Colin Andrews cercurile simple. Cit despre formatiunile complexe de cercuri si simboluri, din ce in ce mai elaborate de la an la an, acestea trebuie sa fie niste “facaturi”, considera el.

“Facatorii de cercuri” nu cred o iota
Insa ipoteza lui Andrews are un adversar serios in persoana unui adevarat veteran al realizarii de cercuri, John Lundberg. Acesta a declarat ca nu crede in nici o explicatie stiintifica a cercurilor, din simplul motiv ca nu exista nimic de explicat. El a aratat de nenumarate ori cum a executat cu mijloace rudimentare cercuri pe care “expertii” le-au declarat autentice. Practic, el nu utilizeaza decit un bat, legat la ambele capete cu o sfoara. Tinind de aceasta din urma cu miinile, culca batul orizontal la pamint si pune un picior pe el. Tot ce ii mai ramine de facut este sa “calce cu batul” in forma de cerc sau sa realizeze orice model doreste culcind spicele.
Dar mai multe despre cercurile din lanuri, care tind mai degraba sa devina o forma de exprimare artistica decit sa ramina un mister.
Cercurile din lanuri sînt desene geometrice la scară mare, acoperind arii de zeci şi sute de metri pătraţi, realizate prin culcarea ordonată a unor porţiuni din lanurile de cereale. Fenomenul a căpătat răspîndire mondială în ultimii ani, astfel de formaţiuni misterioase fiind raportate în mai multe ţări. Sute de cercetători studiază minuţios fiecare desen nou apărut. Ce este de-a dreptul supărător, pînă acum, nimeni nu a putut da o explicaţie „rezonabilă” apariţiilor, cu excepţia cîtorva creaţii personale ale unor farsori.

Dupa ce toate prezicirele nefaste legate de eclipsa solara s-au dovedit pacalele, credibilitatea urmasilor lui Nostradamus s-a cam topit. Asta nu presupune insa ca " Pemonitia" inseamna intodeauna sarlatenie. Exista oameni cu un dar innascut al previziunii. Faptele o dovedesc. Definitia premonitiei nu exceleaza prin concretete. Se spune ca este capacitatea pe care o au anumite persoane de aprezice viitorul.Inzestrate cu darul unei presimtiri speciale, aceste persoane sunt numite: magi, ghicitori, extrasenzoriali, prezicatori, magicieni, oracole, vizionari, profeti, astrologi, vrajitori, samani, sibile, etc. In ce-i priveste pe cercetori (psihologi, psihiatri, medici, etc.) ei utlizeaza termeni diferiti pentru a evoca premonitia, in functie de spatiul si timpul in care opereaza: retrocognitie - pentru perceperea evenimentelelor trecutului, clarviziune - pentru evenimentele din prezent si premonitie (sau profetie) in cazul evenimentelor din viitor.

Cercetarile doctorului Osty
Primele cercetari stiintifice ale premonitiei se datoreaza unui francez: doctorul Eugene Osty (1874 - 1938) care, in laboratorul sau de la Institul Metafizic International (IMI) din Paris, testa in fel si chip calitatile de vizionari ale pacientilor sai. Astfel, intre cele doua razboaie mondiale, el a facut pe unul dintre cei mai buni subiecti ai sai, literatul Pascal Forthuny (1872 - 1963), o serie de 163 teste consecutive, al caror nivel de reusita a fost de 65 %.

Un alt cobai a fost Jeanne Leplace, un medic de sex feminin, care declara ca, in momentele de luna plina sau cand era furioasa ii cresteau capacitatile de clarvazatoare. In acele momente simtea o senzatie puternica in plexul solar manifestandu-se sub forma unei calduri care parea ca erupe. Dar, de departe, cel mai bun subiect al doctorului Eugene Osty a fost germanul Ludwig kahn (1874 - 1938). Iata un test relevator in ceea ce priveste puterea sa.

Pe 21 februarie 1925, Kahn a solicitat un subiect care sa-si scrie gandurile cei trec prin minte pe trei bucati de hartie, apoi sa le indoaie de cat mai multe ori cu putinta, in timp ce iese din camera. Din motive de onestitate, a fost ales un general de armata, pe nume Ferrie. El a scris in prezenta doctorului Osty, cele trei mesaje: pe prima hartie a notat "lampa cu trei electrozi", pe cea de-a doua - "ipoteza lui Wegener", iar pe cea de-a treia - "sanatatea este bunul cel mai de pret". Dupa aceea, doctorul Osty l-a rugat pe Cahn sa se intoarca in camera, sa stea in picioare, la un metru si jumatate de general si sa spuna cu voce tare ce "vede" pe fiecare bucata de hartie. Iata raspunsul clarvazatorului:" Pe prima hartie ati scris: electrozi ..... lampa.... lampa cu trei electozi. Pe cea de-a doua : ipoteza cu Wegner. Pe cea de-a treia : sanatatea este bunul cel mai de pret".

Kahn reusise sa ghiceasca cele trei mesaje, ba chiar si ordinea in care fusesera scrise!

Clarviziune si joc
In cartea sa, intitulata " Dezvoltati-va puterile paranormale ", parapsihologul francez Jcques Mandola releva un fapt straniu care nu poate fi considerat drept proba stiintifica, dar care nici nu este o simpla intamplare : numerosi clarvazatori au avut revelatia darului lor in urma unui soc fizic, sau afectiv intens. Astfel, celebrul Nostradamus a inceput a inceput sa-si scrie " centurile " la 36 ani, la doar cateva zile de la moartea primei sale sotii si a celor doi copii. Pascal Forthuny, care a colaborat cu doctorul Osty a devenit clarvazator la varsta de 47 ani, dupa ce si-a pierdut fiul.

Jeanne Leplace i-au sporit facultatile paranormale in urma a doua maladii: o scarlatina la 14 ani, si o gripa la 18 ani. Unul din cei mai cunoscuti clarvazatori din prezent, Mario de Sabato, a avut prima sa viziune in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, la varsta de 7 ani, cand a anuntat, cu cateva zeci de secunde caderea unei bombe in apropierea imobilului in care locuia. Astfel, a salvat viata a 10 persoane. Celebrul Belline, supranumit " printul clarvazatorilor ", autorul best - sellerului " Cea de-a treia ureche " , si-a descoperit capacitatile de premonitie cand s-a imbolnavit de tuberculoza: " boala care ma tinea la pat fusese lucrul care a declansat eliberarea unei capacitati pe care nici nu o banuiam inainte sa intru la Sanatoriu ".

Dar astfel de fenomene nu li s-au intimplat doar clarvazatorilor europeni. Americanul Edgar Cayce (1869 - 1945), cunoscut pentru numeroasele sale preziceri proferate in stare de hipnoza (de aceea a si fost numit " profetul adormit "), si-a descoperit capacitatile de prezicere dupa ce a primit, pe cand era copil o lovitura de minge de baseball in vertebrele cervicale, soc care l-a lasat paralizat timp de mai multe luni.

O piata enorma
Este interesant de notat ca toti clarvazatorii, fie ei celebri sau anonimi, poseda o caracteristica comuna. In cabinetul lor, la cererea clientilor pe care ii consulta, prezicirele lor vizeaza intotdeauna patru domenii: dragoste, sanatatea, banii si locul de munca. Clientii clarvazatorilor fac parte din toate clasele sociale. Unii clarvazatori se pot lauda ca au in prezent printre clientii lor sefi de stat, regi, regine, ministri.

Succesul clarvazatorilor profesionisti se explica in mod esential prin faptul ca izbutesc uneori sa indrepte destine. Ei sunt asemanati cu psihiatrii si psihanalistii pentru ca, in camerele intunecate ale cabinetelor lor clientii isi dezvaluie secretele intime si asteapta ca influentile negative care le otravesc viata sa fie definitiv alungate de " cei care vad".

La ora actuala numarul clarvazatorilor este foarte mare. Unii dintre ei lucreza oficial, dar multi altii sunt niste sarlatani. Majoritatea clarvazatorilor sunt femei, reprezentand 80 % din total. Sa fie acesta o dovada a unei predominante a intuitiei si a sensibilitatii feminine in clarviziune ? Fara indoiala.