Cu o arhitectura ce combina elemente ale stilurilor persan, turc, indian si islamic, cladirea este amplasata pe malul raului Yamuna, in orasul indian Agra, fost odinioara caitala a imperiului mogul.

Recunoscut ca fiind cel mai fascinant si frumos monument al Indiei, bijuterie a artei musulmane, Taj Mahal a intrat din 1983 in patrimoniul mondial UNESCO, fiind astazi unul dintre cele mai faimoasse si vizitate monumente din lume. Intre 2 si 3 milioane de turisti viziteaza anual monumentul, considerat a fi uan din minunile lumii moderne.

Inceputa in anul 1630, constructia a fost terminata 22 de ani mai tarziu, dupa eforturile a 20000 de muncitori, constructori si bijutieri. Materialele pentru constructie au fost adunat din intreaga Asie si transportate cu ajutorul a 1000 de elefanti.

Constructia se remarca printr-o simetrie perfecta. Piesa principala o reprezinta uriasul dom central placat cu marmura alba si care adaposteste mormanul incrustat cu pietre pretioase al imparatesei. Domul este inconjurat de patru minarete precum si de o gradina cu numeroase fantani arteziene si arbori ornamentali, intregul ansamblu reflectandu-se fascinant in oglinda apei ce inconjoara constructia.

Edificiul mai adaposteste si doua moschei, construite si acestea simetric fata de domul principal.

Conform unei legende, imparatul Shah Jahan ar fi intentionat sa construiasca de cealalta parte a raului Yamuna un mausoleu identic, pentru sine, dar din marmura neagra, precum si un pod de legatura intre cele doua constructii. Nu se stie daca aceasta legenda are vreun sambure de adevar, cert este ca in ultimii 8 ani de viata imparatul a fost detronat si tinut inchis de catre fiul sau Aurangzeb, iar dupa moartea sa ramasitele i-au fost asezate intr-o cripta alaturata celei a sotiei sale, tot in mausoleul Taj Mahal.

Ca si capodopera a arhitecturii Taj Mahal este unitara si completa, nimic nu poate fi adaugat sau eliminat fara a-i altera frumusetea.

Situata in varful Capului Bennelong ce inchide portul din Sydney, Australia, cladirea este considerata una dintre minunile lumii moderne.

Proiectata de arhitectul danez Jorn Utzon si considerata in anii '50 de catre multi arhitecti si ingineri ca fiind nerealizabila, constructia a demarat totusi in 1959 si a fost terminata în 1973. Pe durata lucrarilor proiectul s-a confruntat cu probleme majore, de la conditiile meteo nefavorabile la dificultati de ordin tehnic, financiar sau politic.

Totul a culminat in 1965 cu demisia arhitectului Jorn Utzon, in urma unor disensiuni aparute intre acesta si guvernul australian.

Conducerea lucrarilor a fost preluata de catre Peter Hall, care a adus o serie de modificari proiectului initial, in principal in ceea ce priveste designul interior.

Demn de subliniat este insa ca in 1999 administratorii Operei din Sydney au reluat colaborarea cu creatorul acesteia, Utzon, in vederea revenirii la planurile initiale. In 2004 a fost inaugurata prima sala reconstruita si redecorata conform designului lui Utzon, iar in semn de recunostinta sala ii si poarta numele.

Indraznet pentru momentul conceperii sale, proiectul lui Utzon este astazi recunoscut ca un deschizator de drumuri in arhitectura moderna, in care computerul joaca un rol esential in modelarea formelor unei constructii.

Iata insa si ce inseamna Opera din Sydney in date si cifre:

* 1959 - anul inceperii lucrarilor;
* 20 octombrie 1973 - data inaugurarii de catre regina Elizabeth a II-a a Marii Britanii;
* 7 milioane $ - costul estimat initial pentru proiect;
* 102 milioane $ - costul final al constructiei;
* 185 metri - lungimea cladirii;
* 120 metri - latimea cladirii;
* 1.000 - numarul total al încaperilor;
* 645 km - lungimea totala a cablurilor electrice folosite;
* 1 milion - numarul placilor care placheaza acoperisul;
* 6.225 m2 - suprafata totala a sticlei folosite la peretii cladirii;
* 200.000 - numarul anual de turisti;
* 3.000 - numarul de evenimente pe care le gazduieste anual;
* 2 milioane - numarul anual al auditorilor ce profita de performantele sale;

Cateva dintre institutiile adapostite de Opera din Sydney:

Amplasata pe o insula artificiala, la 280 metri distanta de plaja Jumeirah din Dubai, Emiratele Arabe Unite, cladirea Burj Al Arab este unul dintre cele mai inalte si luxoase hoteluri din lume.
In araba, Burj Al Arab semnifica Turnul arabilor.

Cladirea are 60 de etaje si 321 metri inaltime, si a fost proiectata de arhitectul britanic Tom Wright. Tema acestuia a fost bine definita: crearea unei cladiri simbol pentru orasul Dubai, asemeni Casei Operei pentru Sydney sau Turnului Eiffel pentru Paris.
Si, se pare ca scopul a fost atins.

Ca si forma, constructia imita o ambarcatiune tipic araba, cu vele, numita dhow, intre cele doua laturi, simbolizand velele, desfasurandu-se un atrium imens de 180 metri inaltime.
Constructia Burj Al Arab a demarat in anul 1994, fiind necesari nu mai putin de trei ani pentru realizarea fundatiei, in timp ce cladirea propriu zisa a fost inaltata in mai putin de trei ani!
230 de piloni din beton, infipti in nisip la 40 de metri adancime fixeaza fundatia formata din roci masive si beton. Constructia contine peste 70.000 metri cubi de beton si 9000 tone de otel!

Daca exteriorul Burj Al Arab este expresia unei arhitecturi ultramoderne, interiorul, proiectat de designerul Khuan Chew, este un mixaj luxos de stiluri occidentale si orientale.
Burj Al Arab se mandreste cu 8.000 metri patrati acoperiti cu foite de aur de 22 de carate si 24.000 metri patrati de marmura!

Chiar daca are dimensiuni impresionante, hotelul beneficiaza doar de 202 apartamente. Cel mai mic ocupa insa o suprafata de 169 metri patrati, in timp ce cel mai generos are 780 metri patrati.
Iar preturile sunt pe masura: de la 1.000 de dolari pentru o noapte, pana la 28.000 de dolari pentru o nopate in apartamentul regal.

Cateva cuvinte si despre restaurantele hotelului. Unul dintre acestea, Al Muntaha, este renumit pentru panorama superba pe care o dezvaluie asupra Dubaiului, de la cei 200 de metri inaltime unde este amplasat, in timp ce un alt restaurant, Al Mahara, isi incanta oaspetii cu un acvariu de peste un milion de metri cubi de apa. Peretii acestuia sunt realizati din sticla acrilica de 18 cm grosime!

Construit intre anii 1386-1577, iar partea vestica intre 1616-1813, Domul din Milano, este una dintre cele mai mari catedrale din lume, fiind a doua ca si marime din Italia, dupa Catedrala Sfantul Petru din Roma, si a doua in stil gotic din lume, dupa Catedrala din Sevilia, Spania. Inaltimea interioara a naosului principal este intrecuta doar de cea a Catedralei Beauvais din Franta.

Construita din marmura alba de Candoglia, maiestuoasa constructie se intinde pe o lungime de 157 m, o latime de 93 m iar cele mai inalte turle ajung la 108 m inaltime. In varful celei mai inalte turle troneaza statuia aurita Madonnina, simbol al orasului Milano.

In egala masura constructia impresioneaza prin frumusetea sa, si nu doar prin dimensiuni.

Lumina patrunde in interior prin vitralii splendide, iar cele peste 3400 de statui fascineaza privirile turistilor.

Datorita intinderii lucrarilor pe durata a cinci secole, stilul constructiei a fost influentat de mai multi arhitecti. Unii dintre acestia au incercat chiar sa-i imprime, in locul stilului gotic, elemente ale arhitecturii renascentiste sau baroce, stiluri arhitectonice reprezentative pentru Italia secolelor XV-XVIII.

La inceputul secolului al XIX-lea, ajuns rege al Italiei, Napoleon Bonaparte a ordonat grabirea lucrarilor, si a promis fonduri pentru acestea, principalele elemente ale fatadei fiind terminate intre anii 1805-1813. In semn de recunostinta, o statuie a lui Bonaparte a fost amplasata la baza unei turle.

Detalii au fost insa completate chiar si in secolul 20, poarta centrala fiind inaugurata pe 6 ianuarie 1965, moment in care catedrala a fost oficial considerata finalizata.

Principala resedinta pentru monarhii Angliei medievale, Palatul Westminster adaposteste in prezent cele doua camere ale parlamentului britanic, Camera Lorzilor si Camera Comunelor, motiv pentru care mai este numit si Palatul Parlamentului.

Plin de incarcatura istorica si atractie pentru milioane de turisti in fiecare an, Palatul Westminster este inclus de UNESCO in programul World Heritage Sites, impreuna cu Biserica Sf. Margareta si Abatia Westminster, cu care se invecineaza.
Abatia Westminster a fost construita in secolul al XI-lea de catre Eduard The Confessor. Cladirea este locul ceremoniilor regale, nu mai putin de 38 de incoronari desfasurandu-se aici. Tot aici au avut loc, in 1997, funerariile printesei Diana.

Actualul ansamblu al Palatului Westminster este varianta reconstruita intre anii între 1837 si 1860, în stil neogotic, dupa ce incendiul devastator din 1834 a distrus aproape total vechiul parlament britanic, construit de William II la sfarsitul secolului al XI-lea.

Cu o forma aproximativ rectangulara, Palatul Parlamentului se intinde pe o suprafata de peste 30 000 de metri patrati. El este flancat de doua turnuri inalte de aproximativ o suta de metri, Victoria Tower si celebrul turn cu ceas, Big Ben.
Recunoscut pe intregul mapamond ca si simbol al Londrei, turnul Big Ben poarta acest nume in cinstea celui care i-a montat orologiul, in anul 1858, Sir Benjamin Hall.

Proiectat si construit de arhitectii Iktinos si Kallikrates intre 447 si 429 i.Hr., Parthenonul este situat in Acropole, zona cea mai inalta din Atena.

Construit din marmura de Pentelic, Parthenonul face parte dintr-un ansamblu arhitectonic in care se mai regasesc Erehteionul, Propilleele si Templul Atenei Nike, fiind considerat cel mai mare templu al Antichitatii.

Starea actuala a Parthenonului este deteriorata atat de trecerea timpului cat si datorita razboiului dintre Turcia si Venetia care si-a lasat amprenta asupra edificiului.