MINCIUNILE SI FALSURILE OMENIRII - Forum
  SAMBATA, 2016-12-03, 0:23 AM


Main
Registration
Login
Welcome Guest | RSS  
[ New messages · Members · Forum rules · Search · RSS ]
Page 1 of 11
Forum moderator: MORENA 
Forum » LIFE STORIES/ POVESTI DE VIATA » REFLECTARII ASUPRA VIETII OMENESTI » MINCIUNILE SI FALSURILE OMENIRII
MINCIUNILE SI FALSURILE OMENIRII
MORENADate: MARTI, 2009-08-04, 5:37 PM | Message # 1
OWNER
Group: Administrators
Messages: 649
Status: Offline
Exista oameni care se uita cu jind la starea de bine a altora, cu invidie parca. Ar vrea si ei sa fie armoniosi ca tine. Ar vrea si ei sa aiba sufletul curat, limpede, luminos ca al tau. Ar vrea si ei... dar daca se poate, ar vrea sa primesca de-a gata totul, pe tava si exact cand au nevoie.
Da, exista astfel de oameni. Ei nu stiu ca o casa e curata daca o ingrijesti, e luminoasa daca o luminezi, este armonioasa daca pazesti si ocrotesti lumina. Nu, ei au impresia ca exista o vraja, ceva, o pleasca ce pica de-a gata de undeva, si pe care, daca ei nu au primit-o, poate, cine stie, ar putea sa o fure de la tine sau sa te pacaleasca sa le-o pui in brate . Si tu o faci.
Numai ca astfel de daruri se topesc precum zapada in bratele si in sufletele celor care nu stiu sa le ingrijeasca. Pentru ca iubirea si viata, mai mult decat orice in acesta lume - sau in oricare alta - sunt inefasbile prezentze si trairi ce tin atata vreme cat suportul este pe masura darului.
Ele seamana cu sabia Regelui Arthur, nu poti sa o ai decat daca iti apartine.
Seamna cu lumina, nu o poti reflecta daca nu esti tu insuti stralucitor. Seamna cu surasul, nu poate inflori pe o fatza ale carei ganduri sunt urate. Aceste daruri inefabile, manifestari ce tin de iradierea energiilor subtile, ce tin de respiratia luminii, de arta de a fi, nu au fiinta purtatoare, ci doar sunt unde ...
Da, ei ar vrea si ei aceste daruri.. cel putin asa afirma. si cum izvorul daruieste si soarele lumineaza si cerul se reflecta in apa curata, tot astfel, a darui este la fel de natural si de simplu.. . de minunat si de firesc..
Le dai cu inima deschisa din bucuria ta, din starea ta, din linistea si incantarea cu care iti traiesti viata, fara sa banui o clipa ca nu sunt decat niste sarmani invidiosi care nu vor putea niciodata sa simta ca tine si sa impartasesca cu tine si sa sporeasca alaturi de tine aceste comori ale inimii.
Ba mai mult, intra in casa sufletului si o murdaresc. Intra in inima ta si incep sa distruga sa transforme casa sufletului intr-o sala de asteptare imobila, in care sentimentele si impartasirea lor, bucuria de a fi devin statice, imobile, moarte.. .. . . Vor spune.. nu voi face nimic... ca sa te impac., nu voi misca un deget ca sa te ajut sau sa fac sa merga ceva intre noi. nu, pentru ca tu daca ma iubesti cu adevarat, nu ceri nimic, nu vrei nimic, nu ai nevoie sa traiesti, nimic. Ei incep sa contorsioneze legile si sa aduca disperarea. apoi.. ei, apoi incep sa strambe din nas. ah, dar ce miroase asa aici? M-ai dezamagit ,! Si iti frang inima plecand.
. Ei nu vor decat sa primeasca.
Nu vor decat sa se infrupte, '
Nu vor decat sa fie serviti.
Si la fel ca fata lenesa din povestea lui Creanga, ei imbrancesc un catel bubos, lovesc un cuptor darapanat, trec pe sub pomul plin de omizi. ce treaba au ei? ce treaba au ei cu a darui cu a avea grija, cu responsabilitatea si iubirea cea blanda.. Ei , daca nu le convine, pot spune imediat, fara nici o problema, pa~! Nu corespunzi, nu mai poti darui, ai o problema, esti altfel decat au sperat ei...
hehehe, ce usor pot fi rastalmacite principiile si puse in slujba raului... Dadca incerci sa le ceri ajutorul, sprijinul, prezenta? Ahaha.. pai atunci nu esti ce au crezut! Pa, la revedere. Cu sange rece, cu indiferenta, cu vointa mare.

Da.. astfel de oameni intra in viata ta, iti strica armonia cu promisiuni si false mistere, cu o disponibilitate ne mai intalnita, sau , mai bine zis, asemanatoare cu cea a infractorilor de drept comun, parand cei mai buni, cei mai serviabili, cei mai aproape.. si asta pana te agata, ca sa zic asa. pana ce ai devenit la indemana.. pana ce devii disponibil. Apoi incep mofturile,.. disparitiile, falsele mistere... incepe tropaitul pe sufletul tau.. cu migala, cu arta... cu multa priceprere.. cine stie, poate merge. .. Daca nu devii repede dependent de ei ca de un drog, te-au lasat ca pe un pahar de unica folosinta unde s-a nimerit, fara sa le pese.
Asa ca, mare atentie.. mare de tot..

Dar ce te poate face sa zambesti amar.. incredibil iti spui! Incredibil.. Este ca la sfarsit, au intotdeauna talentul si placerea, tupeul de fapt, de a-ti servii o lectie de spiritualitate.
Eu una am ramas paf in fata acestui stil de a da sens si greutate celor mai mizerabile comportamente. Incep sa ti se toarne in cap cuvintele marilor invatati. care, fireste, sunt superbe, dar cand stii cum au fost spuse si ca sa acopere ce, te apuca furia. Desi, de felul tau esti un om cumsecade.
Ti se spune ca sa inveti sa iubesti fara ceri. Sa iubesti fara sa ai nevoie de nimeni. Sa iubesti si sa fii aproape un /o sfanta daruind neconditionat. De parca ei ar face asa . Dar ce conteaza. Tu esti mai bun si asta e lectia ta. Da, tu esti cel care trebuie sa invete, nu ei,. ehehe..

Cine a spus ca se ajunge aici asa, peste noapte? de unde pana unde astfel de droguri spirituale si teorii de ametit constiinta? de unde?

pai da, fii tu bun, ca sa am eu loc sa fiu rau. Fii tu ingaduitor, ca sa am eu loc de fitze, Fii tu rabdator, ca sa am eu pe cine tortura, cu nesimtirea..

Si sa nu indraznesti sa ceri sa fii iubit, respectat, apreciat, dorit, nu, ca imediat te pleznesc cu principiile peste bot si iti intorc si spatele..
sa fie clar.
Elevarea este o problema personala..
iar cine ne iubeste, ne iubeste si ne primeste si se bucura de noi si impartaseste cu noi, fara pretentii, fara fitze, fara mofturi si pedepse.

Iar daca ti se intoarce spatele din orice fleac, bucura-te ca ai scapat de un nemernic. Si gandeste-te ca armonia si bucuria de a trai sunt cu mult mai valoroase decat atentia pe care ti-o da un om care nu te vede si nu te vrea, ci doar are nevoie sa ii hranesti sufletul, pretinzand ca tu sa fii un pustnic, un ascet perfect, in timp ce ei sunt cum le convine.


I can't give solutions to all of life's problems, doubts, or fears. But I can listen to you, and together we will search for answers.
 
BossyDate: JOI, 2009-08-06, 3:38 PM | Message # 2
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
Să vorbim despre FALSITATE…

Lipsa adevărului duce la falsitate. De fapt, a fi mereu cu ochii închişi fără să-ţi priveşti propria viaţă înseamnă să trăieşti în falsitate. Nici o altă fiinţă de pe pământ nu este atât de falsă ca omul.

Naturalul a dispărut cu desăvârşire! Suntem buimaci, mergem pe stradă şi nici măcar nu ne dăm seama dacă atunci când ne întâlnim cu un prieten, coleg de serviciu, rudă, ne comportăm natural cu ei sau nu.

Falsitatea se observă peste tot între oameni. Rar întâlneşti oameni deschişi care pur şi simplu te copleşesc cu prezenţa lor.

Măştile noastre au devenit „scuturi” în lupta pentru supravieţuire. Ştim că nu este bine, însă nu facem prea multe în acest sens. Poate nici nu vrem, având în vedere că societatea în sine este o junglă în care cel mai bine adaptat supravieţuieşte. Ne-am închis în noi şi mereu suntem puşi pe harţă în relaţiile cu ceilalţi.

Pe data de 1 aprilie 2008 (nu este păcăleală) am fost la o înmormântare…Domnul avea 82 de ani… O vârstă venerabilă la care fiecare dintre noi încearcă să aspire, să ajungă…Sincer să fiu, nu cred că are importanţă longevitatea unui om atâta timp cât nu a lucrat deloc cu el însuşi. Înţelepciunea nu are legătură cu vârsta! Mi-a plăcut tare cum a vorbit preotul…

Fiinţa umană, conştientizează aspectele legate de spiritualitate abia când este pe patul de suferinţă ori atunci când observă că cineva drag a trecut în eternitate. Pare stupid, însă aşa stau lucrurile... Toate viaţa ne strofocăm să devenim cineva, ne luptăm pentru bunuri materiale efemere şi la final plecăm singuri, nu luăm cu noi nimic. Mi-am dat seama că noi oamenii după ce ne agităm şi agonisim, după 50 de ani suntem posomorâţi şi nemulţumiţi de viaţa pe care am dus-o.

Oamenii sunt oglinzi! De multe ori, mă uit la părinţii mei şi îi văd cât sunt de dezamăgiţi…. Sunt părinţi exemplari şi minunaţi! Însă doar atât...Cei mai mulţi oameni se repetă în fiecare viaţă doar pentru că aşa trebuie. Ritualurile, obiceiurile au rămas adânc înrădăcinate şi nimeni nu observă că nu este suficient.

Viaţa pe pământ nu constă numai în a procrea, a avea o casă şi o slujbă. Din păcate, noi credem că este suficient şi numai aşa ne simţim cu adevărat împliniţi. Da, într-adevăr te poţi simţi cu adevărat împlinit doar dacă nu uiţi cu desăvârşire de tine. Însă, să fim serioşi,…, te umpli de copii şi apoi când să mai ai timp şi de tine? Slabe şanse! Aşa că, atenţie la acest lucru aviz amatorilor!

Mă uit la părinţii mei şi nu îi văd radiind de fericire. Viaţa, problemele i-au schimbat sufleteşte din multe puncte de vedere. Mama de multe ori se judecă că putea să facă mult mai multe... Iar eu, îi spun că nu este târziu niciodată să-şi schimbe modul de gândire.

Naturalul a dispărut şi am lăsat loc falsului.. Natura este aliata noastră, este cea care ne stă la dispoziţie.. Trebuie doar să deschidem ochii mari şi să privim cu atenţie în jur…

Vine primăvara! Să facem cu toţii curăţenie în sufletele noastre! O merităm! Merităm tot ce este mai bun! Să lăsăm încet, încet, măştile deoparte şi să scoatem la lumină tot ceea ce este mai frumos din fiinţa noastră. Avem toate instrumentele! Tot ce trebuie să facem este să le folosim! Nu-mi pierd speranţa că ne vom schimba modul de gândire şi vom lucra cu noi înşine astfel încât să nu ne mai distrugem unii pe alţii.

Falsitatea ne distruge în interior! Ne îmbolnăveşte! A fi natural nu necesită efort!

Attachments: 6343227.jpg(15Kb)


We Ride Together We Die Together
 
darkieDate: JOI, 2009-08-27, 10:06 AM | Message # 3
membru
Group: Blocked
Messages: 16
Status: Offline
Despre adevar si minciuna

Mi s-a spus de multe ori ca nu exista adevar. Ca nimeni nu l-a vazut, ca nu-l poate arata nimeni cu degetul. Ca fiecare om isi construieste propriul adevar in functie de informatiile pe care le are, de modul in care a fost crescut, de lucrurile in care crede, de cei din jurul lui. Ca nu se poate si e chiar periculos sa incercam raportarea tuturor lucrurilor la un adevar suprem, pentru ca, nu-i asa, oamenii sunt mult prea mici pentru a-l atinge. Fiecare cu adevarul lui marunt si neinsemnat, dar atat de important atunci cand il opunem adevarului celuilalt. De nezdruncinat, ca si cand ar fi rupt din acel copac al intelepciunii.
Aceiasi oameni care-mi spuneau ca nu exista adevar, tineau cu dintii de parerile lor, de convingerile lor, de senzattile lor. De fapt, ei isi aparau dreptul de a crede in ce vor ei. De a-si apara universul stramt in numele adevarului propriu. Ei nu pledau pentru intelegere ci pentru dreptul de a nu fi contrazisi.
Atunci cand crezi cu tarie in ceva, pentru ca ai nevoie sa crezi, transformi totul in adevarul tau. Viata ta se muleaza pe acest adevar. Toate lucrurile, oamenii, ideile intra in universul tau doar dupa ce au trecut prin acest sablon, devenit Adevarul. Si-l aperi cu disperare pentru ca nu vrei ca universul tau sa se clatine. N-ai putere sa o iei de la capat. Nu te gandesti niciodata ca cel de langa tine are un univers construit pe baza unui adevar, poate, exact opus celui pe baza caruia respiri si iubesti tu.
Atunci cand intalnesti un om care e capabil sa-si sustina adevarul mai puternic decat tine, atunci cand argumentele lui si rezultatele modului in care crede sunt superioare reusitelor tale, atunci cand simti ca-ti fuge pamantul de sub picioare, apelezi la sintagama atat de preferata de cei slabi: nu exista adevar absolut.
Pentru ca, daca ar exista, cine l-ar detine ? Ce om ar fi capabil sa descifreze secretele universului ? Si cum l-am recunoaste ? Cum as putea accepta ca el e mai bun decat mine ? Mai demn sa detina acest adevar si mai capabil sa-l impartaseasca celorlalti.
Cat din ceea ce cunoastem e adevarat ? Cum se face ca lucrurile despre care avem senzatia ca stim atatea se dovedesc false ? De ce adevarurile noastre se schimba atat de des ? Oare acesta nu e un indicator al capacitatii noastre de a “descoperi” adevaruri ? Oare nu cumva periodica noastra cautare a adevarurilor care sa justifice noile noastre scari de valori, care sa explice ceea ce ni se-ntampla, care sa ne faca universul din nou acceptabil ar trebui sa ne dezvaluie tocmai fragilitatea unelrtelor cu care decidem ce e adevar si ce nu ?
Acest “nu exista adevar” implica un alt pericol. Acela al deductiei logice ca nici minciuna nu exista. Daca fiecare actioneza in baza propriului adevar, ramane la latitudinea noastra sa stabilim ce e minciuna si ce nu. Modelam realitatea in functie de ceea ce credem noi ca merita sa stea in categoria adevaruri sau in cea de minciuni. Suntem astfel feriti de reprosuri. Ne autojustificam pentru a nu simti sentimentul de vinovatie. Pentru ca, cel mai important e ceea ce crezi tu despre tine. Pentru ca e vorba de adevarul tau. Pentru ca, pentru a face fata celorlalti, trebuie sa fi sigur pe tine. Si asta se face cel mai simplu atunci cand lucrurile sunt impartite in alb si negru, atunci cand lumea ta nu e ravasita mereu de cautarea cine stie carui adevar asa-zis absolut, pe care nu l-a vazut nimeni niciodata. Esti sigur atunci cand oamenii se impart in cei care-ti impartasesc adevarul si in cei care impartasesc o minciuna. Pe acestia din urma esti gata sa-i urci pe ruguri si sa-i arzi intru dreptul omului de a detine adevar propriu. Al tau.
Falsificarea adevarului inseamna minciuna. Dar, oare, falsificarea minciunii inseamna adevar ?
Atunci cand nu exista adevar si, in consecinta, nu exista nici minciuna, ce inteles mai are cuvantul “incredere” ? De ce oare raporturile dintre oameni par sa se bazeze atat de mult pe un element lipsit de substanta ? In ce mod am putea sa ne sincronizam adevarurile pentru a se naste acel sentiment pe care-l doresc atatia ? Nu cumva avem incredere numai in cei ce par sa creada in aceleasi adevaruri ca si noi ? Oare nu cumva increderea e doar reflexia propriilor convingeri ? De ce ne doare atat de mult cand cineva “ne inseala increderea” ? Daca aceasta incredere n-a fost decat manifestarea dorintei noastre de a ne simti alaturi de cineva cu care sa impartasim acelasi adevar ? Oare nu suntem mai indurerati de faptul ca am inclus in adevarul nostru cealalta persoana, am asociat credintei increderea ? Oare asta nu arunca o umbra de indoiala asupra adevarului nostru ? Cine a mintit ? Celalalt sau te-ai mintit singur ?
Avem nevoie de adevar. Avem nevoie sa credem in noi si in ceilalti. Nu putem trai fara sa avem sentimentul ca impartasim cu ceilalti un adevar.
Si asta se intampla mult mai usor atunci cand nu-ti pui prea multe intrebari legate de valabilitatea adevarului tau. Dar la fel de usor se farama. Si lasa in loc o mare durere. Odata trecuta, iti fabrici la repezeala un alt adevar. Pentru ca, nu-i asa, nu exista adevar absolut. Cealalta varianta, a incapacitatii noastre de a ajunge la el, este de neacceptat!

 
bogdanDate: VINERI, 2009-08-28, 8:54 PM | Message # 4
Lieutenant
Group: Members
Messages: 19
Status: Offline
sa nu fim ipocriti vb cu totii ca nui bine sa facem aia si aia sa nu mintim sa nu fim falsi ,mi se pa re absurd sa zic a cineva ca anu a mintit cel putin o dat in viata ca e................,eu unl nu as crede,viata e presarata cu mincuni vinovate sau nevinovateun ex simplu si la indemana,in conditiile in care te intreba o fat cu care te ai gasit cum arat daca ii zici c E GRASA TE SCUIPA ,daca ii zici MMMMMMMMMM ,zice ca faci misto de ea,antunci ce poti face ???sau daca e prost imbracat dar ei ii place ca de GUSTURILE NU SE DISCUTA,deci usor sa vb despre un subiect fara a fim realisti ,de acord cu faptul ca ar trebui sa inceracm sa limitam minciuna si falsitatea da dar sa nu exsageram!!! POate de multe ori nu santem capabili sa percepem adevarul cand e chiar inn fat a noastra
 
Cyrus83Date: JOI, 2009-09-10, 5:41 PM | Message # 5
MODERATOR
Group: Members
Messages: 192
Status: Offline
sa vorbim despre...minciuni si falsitate...

Este foarte usor in ziua de azi sa minti, sau sa fi fals...oricine poate face acest lucru, acum depinde de caracter, de gandire, de educatia primita, de multi factori... dar nimeni nu se gandeste la consecintele pe care le au faptele noastre, cand spunem un lucru, nu ne mai gandim pe cine afecteaza cele spuse. Trist dar asta e adevarul....multi au inteles gresit democratia care s-a instalat la noi in tara.

 
MORENADate: JOI, 2009-10-08, 5:30 PM | Message # 6
OWNER
Group: Administrators
Messages: 649
Status: Offline
Hai sa vedem ce inseamna, conform dictionarelor, ’’a minti’’ si cateva dintre definitiile minciunii, inclusiv in forma sa patologica:

A minti

• A face afirmatii care denatureaza in mod intentionat adevarul.
• A induce in eroare pe cineva; a insela.

Minciuna

• Deprindere de a minti.
• Inselaciune, viclesug.
• Fictiune, nascocire, plasmuire.
• Afirmatie prin care se denatureaza in mod intentionat adevarul; neadevar.
• Plasmuire rauvoitoare pusa in circulatie; scornitura; nascocire; ’’Ce-i in mana nu-i minciuna’’ - nu te bizui pe promisiuni, ci multumeste-te cu ce ai in mod sigur

De ce unii mint, in situatii in care adevarul le-ar fi mult mai de folos? Se pare ca in situatii de acest gen, continutul minciunii nu este asa de important ca simplul fapt de a minti. Exista minciuni ocazionale, la care cu totii apelam, mai mult sau mai putin constient si, de asemenea, minciuni atat de frecvente, incat duc la un comportament compulsiv care afecteaza intreaga personalitate – si aceasta este forma extrema a minciunii, expresia unei patologii psihologice.

Forma extrema a minciunii, cunoscuta sub numele de “pseudologie fantastica”, este o tendinta de a minti a unor persoane inteligente, care duc lipsa de atentie si care cauta sa fie protagonistele unei povesti, pe care ajung sa o creada si ele. Referitor la aceste persoane, psihologii spun ca nu este vorba despre un creier bolnav, ci despre un comportament imatur, ce se poate agrava si poate ajunge sa creeze o viata falsa.

Mincinosul patologic ajunge sa creada minciunile pe care le spune, ajungandu-se, incet dar sigur, la o problema grava de personalitate: stima de sine scade treptat, are nevoie de interesul altor persoane, pe care il castiga spunand povesti atractive; cand este descoperit, poate chiar sa se imbolnaveasca din punct de vedere psihic si mai rau, sau sa inventeze alte situatii, alte personaje, pentru a starni interesul celor din jur si a atrage din nou atentia lor.


I can't give solutions to all of life's problems, doubts, or fears. But I can listen to you, and together we will search for answers.
 
MORENADate: JOI, 2009-10-15, 8:46 PM | Message # 7
OWNER
Group: Administrators
Messages: 649
Status: Offline
Demult, undeva pe pamânt s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti.
Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
"Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!"

Intriga si-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină, a întrebat: "V-aţi
ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat că-şi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua
sfârşit, primul ce va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua...

Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înalţat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac.
Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai
potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru [b]Frumuseţe[/b]!
Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Ruşine ! Zborul unui fluture? Minunat pentru
Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! În sfârşit s-a ascuns într-o rază de
soare. Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise înca o ascunzătoare pentru că fusese atât
de ocupată ... până când a observat o tufă de trandafir, şi, profund impresionată, s-a ascuns între flori.

"Un milion!" a numărat Nebunia şi a început să caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai
trei paşi. După aceasta Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea şi
cu Dorinţa au fost văzute facând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a
fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a ieşit
singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a
descoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai usor, căci aceasta sta cocoţată pe un gard,
neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi, Talentul - în iarba tânără, Frica - într-o
peştera întunecată.

Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăriş, fiecare râuleţ, pe piscurile
munţilor, şi, când era aproape gata să renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriti... Cu un ţepus ea a
început să îndeparteze crenguţele ghimpoase, când deodata auzi un strigăt ascuţit: spinii au împuns
ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să mai facă pentru a-şi cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat şi
chiar s-a oferit să-i fie ajutor şi îndrumător.
Începand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA ŞI NEBUNIA O ÎNSOŢEŞTE MEREU...


I can't give solutions to all of life's problems, doubts, or fears. But I can listen to you, and together we will search for answers.
 
BossyDate: MIERCURI, 2010-03-10, 4:30 PM | Message # 8
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
foarte frumoasa povestea more si chiar foarte adevarata pentru ca de multe ori dragostea e oarba iar nebunia o duce pe niste drumuri care de multe ori nu mai au nici cale de intoarcere nici vreo alta iesire

We Ride Together We Die Together
 
BossyDate: MIERCURI, 2010-03-10, 4:42 PM | Message # 9
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
Vinovatia

Dincolo de faptul ca este un sentiment nociv, vinovatia este si una dintre cele mai comune arme de manipulare emotionala. Din pacate, este folosita mult prea des, mai ales in educarea copiilor. Lumea a observat ca e foarte eficienta pentru a mobiliza pe cineva…numai ca ea aduce si efecte secundare nedorite uneori. Exista adulti care au si acum sechele din copilarie datorate vinovatiei care le-a fost plasata pe umeri – pentru fiecare examen picat, pentru “prostioara” mica si asa mai departe.

Vinovatia consuma foarte mult din resursele pe care le avem la dispozitie. Dyer il considera un sentiment totalmente inutil, si spune ca nu trebuie sa fii imobilizat in prezent de un lucru care s-a petrecut in trecut. Eu nu sunt chiar 100% de acord cu partea cu inutilitatea, dar fiecare cu parerea lui.


We Ride Together We Die Together
 
StarDustDate: VINERI, 2010-04-16, 8:26 PM | Message # 10
membru
Group: Members
Messages: 6
Status: Offline
cine minte o data, trebuie sa se obisnuiasca cu minciuna, deoarece ai nevoie de sapte minciuni pentru a proteja una singura
 
Forum » LIFE STORIES/ POVESTI DE VIATA » REFLECTARII ASUPRA VIETII OMENESTI » MINCIUNILE SI FALSURILE OMENIRII
Page 1 of 11
Search:

Copyright by MORENA © 2016