Nu indraznesc sa spun despre tine ca esti un barbat care are stil, pentru ca stilul nu il ai, il esti. Tu prin intreaga ta fiinta emani putere si sexualitate.

Ma face sa zambesc amintirea modului in care te studiam pe furis, cu coada ochiului. Iti studiasem atat de bine felul de a fi, incat puteam sa-mi imaginez ca o noapte cu tine nu s-ar fi rezumat doar la sex, la o activitate ingusta a constiintei, la o eliberare de procese fiziologice.

Cred ca, de fapt, ne studiasem amandoi indelung incat sa ne dorim un lucru strain, incantator de tentant,dar strain: un sentiment de placere construit pe nori si pe ” cerul acela piezis, pe care stelele se risipeau ca o pulbere de heroina pura …”

Cand ne-am privit de aproape, in ochi, am vazut in ai tai o scanteie la limita suportabilului; dincolo de care totul in corpul meu incepe sa doara.

Simt o durere scurta in pantec, chiar si acum cand inchid pleoapele si-mi amintesc cum tremuram de emotie la fiecare atingere a ta; cum imi taiai respiratia cand imi spuneai ca sunt frumoasa.

Buzele mele s-au deschis si varful limbii tale imi atingea suav colturile gurii. Respirai cald si erai dulce. Mainile tale imi mangaiau talia, spatele; imi ridicau bluza, imi mangaiau usor sanii, implantand in pieptul intarit sentimente infinit de pretioase.

[...] Suntem noi doi, in intimitatea noastra, in camera noastra, in patul nostru … sau in lumea mea imaginara?

Hainele sunt aruncate pe covor si tu-mi saruti fiecare curba, fiecare cuta, fiecare particica a pielii. Te vad deasupra mea, mai frumos si mai ispititor ca niciodata. Imi infasori parul pe pumnul drept de cateva ori pana ajungi la ceafa goala si-mi lasi capul pe spate, muscandu-ma usor de gat. Cu mana stanga imi cuprinzi mijlocul si ma atragi in tine. Stiu ce vei face in fiecare clipa si tot sunt torturata de curiozitate. Iti stiu gesturile si cuvintele si nu ma satur sa le observ de fiecare data. Suntem pierduti in halucinatii si nu mai deosebim privirea de atingere, tandretea de violenta, fericirea de suferinta. Durerea mea fizica s-a contopit cu placerea de a fi stapanita de tine. Am fost doi si am devenit unul singur cand ne-am topit intr-un inger. “Ceea ce pentru corp se cheama orgasm, pentru suflete se cheama fericire.”

Cand indraznesc, intr-un tarziu, sa deschid ochii, vad in tine pacate. Pe frunte iti stralucesc picuri de roua si intreg corpul tau fierbinte ca Iadul, ti-e scaldat in rauri.

“Dragostea poate fi uneori magie. Dar magia poate fi uneori … doar o iluzie”

Un sfat cam greu de urmat?? din pacate..multa lume se lasa prada problemelor si suferintelor interioare.....

Bossy la sf unei vieti este doar moartea iar lumina o poti gasi doar in rai nu cred eu ca doar dupa moarte poti fi fericit .

Pai bossy la sf vietii nu i moartea ? ce este dincolo oare ?

Ai mare dreptate Bogdan un lucru pentru care ai luptat si te ai sacrificat il pretuiesti mult mai mult consider eu.

Era o seara de dans, cu muzica uptempo, toata lumea parea fericita, iar eu zambeam timid gandindu-ma ca nu am bani decat de o sticla de cola. Prietenul meu si baietii cu care venise s-au imbatat repede, iar eu stateam intr-un colt sorbind din suc, nestiind ce ar trebui sa fac. Nu cunosteam pe nimeni si eram (dupa cum sunt si acum) o catastrofa in materie de dans.

Pierduta in ganduri, am ridicat privirea… si l-am vazut! Cel mai frumos barbat pe care il intalnisem vreodata, mai frumos decat in orice fantezie. Pletele lungi si brunet-roscate ii cadeau pe umeri, iar ochii mari caprui ii straluceau sub ochelarii subtiri. Purta o camasa albastra, lasandu-si la vedere claviculele ce pareau sculptate. Zambea cu nonsalanta, cumva in directia mea, poate nici macar atat, dar eu ma pierdeam intrebandu-mi inima “… si daca?”.

Au fost ore lungi in care ne-am privit… si-n cele din urma s-a apropiat de mine. Mi s-a oprit respiratia la fiecare pas. Si muzica s-a oprit, acordurile agitate de dinainte transformandu-se in intro-ul linistit al piesei “Vama Veche” de la Vama Veche. Singura piesa lenta intr-o seara de nebunie generala. El mi-a intins mana si m-a intrebat daca dansez. I-am spus ca nu. “Nici eu, dar e o ocazie speciala”, mi-a soptit, prezentandu-se cu numele ce avea sa ma urmareasca ani de zile… Alec. Respiratia lui mirosea ca aerul in luna mai. Si atingerea de catifea a mainilor lui albe mi s-a intiparit pe data in piele.

La sfarsitul piesei, dupa cateva soapte (ale lui) si priviri stangace (ale mele), m-a sarutat. Secunda in care buzele ni s-au intalnit a fost… ONE IN A LIFETIME. Am stiut ca n-am sa uit niciodata sarutul acela, nici felul in care mi-a spus “vino cu mine, stau in Militari”. De parca ar fi stiut cat de complicata era viata mea! De parca mi-ar fi simtit in ochi si-n atingeri dorinta de-a fugi, de-a iubi, de-a reconstrui, de-a trai la inaltimea idealurilor mele.

I-am spus doar “lasa-mi numarul tau si te sun maine”. A plecat exact cand amicii prietenului meu hotarasera sa-l bata. Nu l-au mai prins din urma… si eram sigura ca a doua zi voi fi in siguranta in bratele lui. In seara urmatoare mi s-a furat telefonul.

La doi ani dupa noaptea magica din Club A, l-am vazut de departe intr-un troleu. Acelasi chip, acelasi zambet. Si numele ce-mi rasuna in minte: Alec. Ingerul meu de-o clipa. Am alergat cat am putut de tare, dar troleul s-a pierdut in zare. Apoi am crezut c-o sa uit.
Au urmat rataciri… ale mele, ale lui… am invatat sa iubim pe cine nu trebuie, sa ne lingem ranile, sa ne alungam tacerile cu muzica, sa ne inchidem in noi… sa mergem mai departe.

Dar amintirea aceea dormeam in mine, cumva, imi bantuia prin versuri, revenea uneori in vise si povesti, atat de vie incat imi venea sa tip. Sa sar in gol fara aripi, doar de dragul de-a retrai clipa aceea. L-am cautat pe strazile din Militari, cu search-uri disperate pe Google, dar nu stiam nimic mai mult decat prenumele si gustul buzelor lui.

Ianuarie 2008: Am crescut intr-un an cat altii in zece. Am fost ranita, calcata in picioare, visele mi s-au sfaramat in palme. M-am inchis si mai mult, de data asta in spatele unui zambet stralucitor, invatand sa ranesc si sa smulg lacrimi la randul meu.

Dincolo de toate, insa, faceam in sfarsit muzica. Lucram la piesa Beautiful Life, ce urma sa fie promovata ca prim single si aveam planuri mari. Intr-o zi, stateam pe un site de networking social, pierdeam vremea sarind de la un profil la altul, citind insemnari de-ale prietenilor mei.

Iubitul unei bune prietene avusese blog acolo la un moment dat, asa ca am dat un click si… in lista lui de prieteni l-am vazut pe Alec! Tacere. Extaz. Fluturi in stomac. Nu-mi venea sa cred ca e real! Barbatul la care visasem atat avea poze cu o chitara.

Se poate sa fie zi, se poate sa fie noapte... - e destul de putin probabil sa ma insel. Acum vreo 4 ani (stiu, e mult de atunci, tu s-ar putea sa nu-ti mai aduci aminte de mine!) ne-am intalnit in Club A intr-o seara si am dansat pe melodia asta de la Vama Veche. Azi am dat din intamplare peste profilul tau de Hi5 si m-am gandit sa-ti scriu, poate bem un frappe vreodata.

Ne-am intalnit cateva zile mai tarziu, la Eroilor, la florarii. Sa nu-i sar in brate si sa-l sarut mi s-a parut cel mai mare efort de vointa din viata mea. Ne-am cuibarit nelinistile in ceainaria din Cotroceni, mainile mele mici s-au potrivit intr-ale lui, buzele noastre s-au regasit in semiintuneric.

Magia era acolo, ca si cum anii n-ar fi trecut peste noi. In bratele lui sunt aceeasi copila care nu se teme sa viseze, orice ar fi. Ne-am reintalnit dupa patru ani, ca sa impartim muzica, sa ne aducem idealurile pe pamant. Acum, fiecare zi e o minune. Compunem, avem concerte, prindem zorile prin studiouri, traim hranindu-ne cu dragoste si muzica.

M-a cerut in casatorie in direct la radio, dupa o vacanta de vis in Franta. Tocmai terminasem de cantat si, cand l-am auzit soptind “Alexandra Ivan, vrei sa fii sotia mea?”, am simtit ca toate dezamagirile, toate lacrimile, toti anii irositi fara iubire au meritat. Pentru clipa aceea, pentru clipa cand ii voi spune DA si-n fata altarului, pentru toate clipele minunate care ne asteapta.

Un articol scris de Alexandra Ivan"

Pe mine m- a impresionat enorm de mult aceasta poveste de dragoste si m am gandit sa o impart cu voi . Am trait si traiesc o asemanatoare poveste de dragoste este superb momentul cand ai acest sentiment in sufletul tau si l porti cu tine indiferent cat timp trece peste tine , iubirea care o ai tu in suflet nu se stinge ea va ramane mereu o dorinta aprinsa pe ati reintalni acea persoana draga , iubita de care te ai indragostit . Odata reintalnita nu vei fi capabila sa i uiti mangaierile , saruturile calde si pline de pasiune, imbratisariile din timpul noptii , glasul lui cand te striga , felul in care te privea , importanta care o dadea fiecarei clipe care o petrecea cu tine , uf si ar mai fi multe . Este atat de placut sa iubesti si sa fi iubit.