Am asa dintr-o data o dorinta bezmetica de a trai viatza asta... imi vine asa de tare sa imi mutilez romantismul ce se tot chinuie sa supravietuiasca prin cotloanele sufletului... simt pe zi ce trece cum ma transform in acel fluturas care este dornic de cat mai mult nectar de la cat mai multe flori....rabdare,loialitate ,incredere,............ cuvinte bizare ce nu vreau sa le mai patrund sensul si sa le mai aprofundez. De ce cand radem toata lumea rade cu noi iar cand plangem plangem singuri? Viatza este o mare si imensa bucurie si trebuie gustata din plin....cred ca a venit momentul cand o sa ma las in voia pasiunii si a influentelor afrodisiace ale vietii cotidiene Haideti si voi... .