Legile principale ale jocului sunt în număr de 17. Aceleaşi legi se aplică la toate nivele fotbalistice, chiar dacă prefaţa regulamentului permite federaţiilor naţionale să modifice anumite pasaje pentru diverse categorii (juniori, seniori, femei, etc.) Pe lângă cele 17 legi, numeroase alte decizii şi directive IFAB contribuie la reglementarea jocului de fotbal. Legile pot fi găsite pe site-ul oficial al FIFA.

Jucători şi echipament

Fiecare echipă este alcătuită din maxim 11 jucători (excluzând rezervele), dintre care unul trebuie să fie portarul. Regulile spun ca minimul de jucători acceptat într-o echipă este de 7. Există o varietate de poziţii în care jucătorii sunt amplasaţi de către un antrenor/manager, acestea nefiind prevăzute în regulamentul fotbalistic.

Fiecare echipă trebuie să desemneze un portar. Acesta este singurul căruia i se permite să atingă mingea cu mâinile. Totuşi, nici el nu are voie să facă acest lucru în afara suprafeţei de pedeapsă (careul de 16 metri) din faţa porţii sale.

Echipamentul de bază al jucătorilor este format dintr-un tricou, pantaloni, ciorapi (jambiere) şi apărătoare. Jucătorilor le este interzis să poarte altceva ce ar putea fi periculos pentru ei sau pentru alt jucător (inclusiv bijuterii sau ceasuri).

Un anumit număr de jucatori pot fi schimbaţi în timpul unui joc. Numărul maxim de înlocuiri, în meciurile internaţionale şi la nivel de ligi naţionale, este de 3. La alte nivele acest număr poate varia. Motivele cele mai întâlnite ce cauzează o schimbare sunt accidentările, oboseala, schimbările tactice sau tragerile de timp pe final de joc. La nivelul seniorilor, un jucător înlocuit nu poate reintra în joc.

Terenul de joc

Lungimea terenului de joc, în cadrul meciurilor oficiale trebuie să fie cuprinsă între 100-110 m, iar lăţimea, între 64-75m.

În lungime, marginile terenului sunt delimitate de liniile de margine, în timp ce în lăţime (unde se află porţile), acestea sunt reprezentate de liniile de poartă. Pe fiecare linie de poartă, la cele 2 capete ale terenului, se găseşte câte o poartă. Lăţimea acesteia trebuie să măsoare 7,32m şi înălţimea, 2,44m. În spatele porţii se fixează plasa porţii, deşi aceasta nu este obligatorie prin regulament.

În faţa fiecărei porţi se află o suprafaţă a terenului, denumită suprafaţa de pedeapsă (popular, "careul de 16m" sau "careul"). Această suprafaţă este formată din: linia de poartă; 2 linii, ce pornesc de pe linia de poartă (la 16,5 m distanţă de bara porţii) şi înaintează 16,5 m în interiorul terenului; linia ce uneşte ce le 2 linii anterior explicate. Această suprafaţă îndeplineşte mai multe funcţii. Cea mai importantă este aceea de a delimita locul până la care portarul poate juca mingea cu mâna. Deasemenea, un eventual fault al unui apărător asupra unui atacant advers în această suprafaţă se va penaliza, de obicei, cu o lovitură liberă directă, cunoscută sub numele de lovitură de pedeapsă (penalty).

Terenul de joc are şi alte delimitări, abordate în articolul special dedicat acestuia.

Prelungirile

Arbitrul este cel care cronometrează meciul. El trebuie să aproximeze cât timp se pierde cu schimbările, cu asistenţa medicală oferită jucătorilor accidentaţi, cu avertizarea şi eliminarea jucătorilor, cu tragerile de timp, etc. Când există astfel de evenimente, arbitrul hotărăşte prelungirea reprizei; durata cu care se prelungeşte rămâne la latitudinea arbitrului şi doar el stabileşte când fluieră încheierea reprizei. Nu există alţi oficiali care să cronometreze meciul, deşi arbitri asistenţi pot purta ceasuri, iar la nevoie îl pot ajuta pe "central". În meciurile la care există şi arbitru de rezervă, acesta este înştiinţat de arbitru cu câte minute se va prelungi meciul, iar el indică jucătorilor şi spectatorilor numărul de minute, ridicând o tabelă pe care stă scris acest număr.

Reprizele de prelungiri şi loviturile de departajare

În unele competiţii, dacă meciul se incheie la egalitate, se joacă încă 2 reprize de prelungiri, de câte 15 minute fiecare. Dacă şi după acestea scorul rămâne egal, se execută lovituri de departajare (lovituri de la 11m) pentru a se stabili echipa învingătoare. Golurile înscrise din aceste penalty-uri nu se iau în considerare la rezultatul final.

În competiţiile în care se joacă două manşe (fiecare tur presupune ca echipele să joace 2 meciuri între ele) se poate utiliza aşa-numita regulă a golului marcat în deplasare în cazul în care echipele se află la egalitate pe totalul celor două manşe. În cazul în care echipele sunt egale şi la numărul de goluri marcate în deplasare, există 2 variante: ori se trece la executarea loviturilor de departajare, ori meciurile se consideră încheiate la egalitate şi se dispută un nou meci (rejucare).

Golul de aur şi golul de argint

La sfârşitul anilor '90, IFAB a experimentat diferite metode de a evita stabilirea echipei învingătoare prin executarea loviturilor de departajare. Acest mod de a pierde un meci este foarte neplăcut pentru orice club.

Metodele au constat în încheierea jocului în prelungiri, mai devreme de cele 30 de minute obişnuite. Fie când se marchează primul gol (gol de aur), fie la sfârşitul primei reprize de prelungiri, în cazul în care una dintre echipe are în acel moment avantaj pe tabela de scor (gol de argint). Aceste experimente au fost retrase destul de repede.

Golul de aur a fost folosit la Campionatul Mondial din 2002 (Coreea de Sud-Japonia), iar golul de argint la Campionatul European din 2004 (Portugalia).

Faultul se produce în momentul în care un jucător comite o faptă nesportivă citată de Regulamentul de fotbal, în timp ce mingea se află în joc. Ele se regăsesc în Legea 12. Faptele mai grave, cum sunt henţul (jucarea mingii cu mâna), tragerea unui adversar, împingerea unui adversar, etc., se pedepsesc cu lovitură liberă directă sau lovitură de la 11 metri (dacă "infracţiunea" se produce în careul de 16 metri). Celelalte se pedepsesc cu lovitură liberă indirectă.

Comportamentul nesportiv poate apărea oricând, atât la jucătorii aflaţi pe gazon, cât şi la rezerve. Faptele ce conduc la un astfel de comportament sunt considerate a fi împotriva spiritului jocului şi se pedepsesc cu cartonaş galben sau cu cartonaş roşu (eliminare).

În ultimul timp, în fotbalul profesionist a apărut o nouă problemă: simularea. Aceasta constă în căderea unui jucător cu scopul de a obţine o lovitură liberă (eventual un penalty), chiar dacă nu a existat în prealabil contact între el şi jucătorul advers (presupus că ar fi faultat). Fiind un gest greu de sesizat de arbitri, simularea este acum considerată "gest nesportiv" şi este sancţionată cu cartonaş galben.

Quote (Bossy)

ma bucur oricum in mare parte toti brbatii stiu cam tot despre fotbal .. dar pentru cine nu stie in special femeile se pot informa aici tongue tongue

Intrebari puse de femei in timpul meciurilor la CM2006":
a. Astia cu cine joaca?
b. Poti sa schimbi pe Acasa, sa ma uit la "Lacrimi de iubire"?
c. Auzi, Figo e casatorit?
d. Tie care tricou iti place mai mult?
e. Aia care n-au mingea de ce fug?
f. Te intereseaza si prelungirile?
g. Cate reprize sunt in total?
h. Daca in spatele portii e plasa, de ce nu se pune si in jurul terenului?
i. De ce toata lumea fuge in cealalta directie dupa ce s-a dat un gol?
j. Vrei sa vorbesti cu mama la telefon?
k. Ma mai iubesti?