VINERI, 2024-03-29, 3:37 PM


Main
Registration
Login
Welcome Guest | RSS  
[ New messages · Members · Forum rules · Search · RSS ]
Forum moderator: MORENA  
Forum » POEZII/ POEMS/ POEMAS » POEZII IN ROMANA » POEZII TRISTE
POEZII TRISTE
MORENADate: LUNI, 2009-06-08, 5:02 PM | Message # 1
OWNER
Group: Administrators
Messages: 649
Status: Offline
Intr-o zi soarele se strecoara printre frunzele ruginite si ne mangaie fatza suav inchidem ochii si pentru o clipa simtzim parca mana persoanei iubite
fosnetul frunzelor aurii purtate in zbor de vantul racoros ce ne trezeste din visare pentru a ne trimite in alta reverie.
Vedem in frunze gandurile noastre care se indreapta necontenit catre ea tot ce i-am spus si am mai vrea sa-i spunem
infinitul din noi pe care am dori sa i-l comunicam stiind ca viatza e prea scurta ca in iubire mereu mai este ceva de spus.
Zambim usor...poate si ea gandeste si simte acum la felpoate se plimba printr-un alt parc cu sufletul prea plin de aceleasi sentimente...
Intr-o alta zi bruma de afara o regasim in inima depusa pe o parte din tot ce am avut mai bun in noi.
Treptat pacla diminetzii se ridica pasim cu grija sa nu strivim frumoase petale scuturate ca niste amintiri...
Toamna anotimp al roadelor al vietzii dar si al florilor inghetzate al mortzii.
Nu are biata toamna nici o vina e doar una din cele patru viori la care soarta isi canta necontenit rapsodiile vesele sau triste.

Attachments: 0403187.jpg (27.9 Kb)


I can't give solutions to all of life's problems, doubts, or fears. But I can listen to you, and together we will search for answers.
 
nycoleDate: LUNI, 2009-09-07, 10:33 PM | Message # 61
Major general
Group: Moderators
Messages: 234
Status: Offline
Cenuşa iubirii

Am ferecat cu iubire
colivia în care
era captivă fericirea
crezând
că ochii mei
nu vor cunoaşte
nicicând
durerea lacrimii
ce răneşte inima.

Din cenuşa iubirii
ce a ars
ca o vâlvătaie
am ieşit
obosit şi pierdut...

Attachments: 0601523.jpg (83.9 Kb)
 
nycoleDate: LUNI, 2009-09-07, 10:46 PM | Message # 62
Major general
Group: Moderators
Messages: 234
Status: Offline
INIMĂ ÎNDOLIATĂ

Tăcere...e zi de doliu,
Întinsă pe catafalc
E mai frumoasă ca oricând
Iubirea mea.

Iubirea mea ce a murit
Chiar înainte de-a se naşte,
Iubirea mea ce m-a rănit
Far'a mă atinge...

Fereastra cade lăcrimând
Şi ploaia bate pe covor,
Sub paşii nopţii mă cufund
În amintirile ce mor.

Plâng macii smulşi din soare
Şi nuferii din văi celeste,
Plăpândă luna, lumânare,
La căpătâiu-ţi se topeşte...

În casa tristă şi goală
Aud pustiul colindând,
Durerea îmi dă mâna
Şi frântă cad, pe catafalcul ud.

Attachments: 1738793.jpg (7.3 Kb)
 
Cyrus83Date: LUNI, 2009-09-07, 11:38 PM | Message # 63
MODERATOR
Group: Members
Messages: 192
Status: Offline
Am greşit

Am greşit c-am încercat să te visez
Şi chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ţi-aud ecoul în ascunse şoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greşit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care aşteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greşesc că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea
Mă-ntreb şi-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu şi încă te visez...
Greşeala mea a fost că te-am crezut
Şi poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îţi voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit…

 
Cyrus83Date: LUNI, 2009-09-07, 11:40 PM | Message # 64
MODERATOR
Group: Members
Messages: 192
Status: Offline
...si totusi dradostea...
i-un trandafir,
pe care de-l culegi te-npunge spinii.
daca il lasi
afara in gradina,
cind, neagra noapte vine
inima-ti plinge, se rupe in tine
si visele parca-s prea dure atunci.
si-atuncia in besna
alergi in gradina
si-n goana ta mare
il prinzi si-l iubesti.
si-ata bucurie e fara de margini
si-ti spui fericirea e-amea, s-a ivit!
si-l stringi in gradina
si inima-ti bate
tic tic tot tic tic.
si il duci in casa
si-abia la lumina
vezi rana ce-n palme
tu nu ai simtit.
dar singele curge
si spini se-arata
si-apoi...... un abis...
ce bine era acolo-n gradina...
si totusi acum trandafirul uscat
e pus la gunoi, el, cel fara vina.
o dragoste biata, erai prea frumoasa,
dece te-ai uscat ?
durerea ta-n mine,
pe veci...
ea ramine...
 
BossyDate: MARTI, 2009-09-08, 1:52 PM | Message # 65
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
A cazut o frunza-n calea ta

A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa.
Ai zarit-o si-n aceeasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea.
N-avea grai sa strige in urma ta,
Nici puteri sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta in carare,
Ploi si vanturi trecut-au peste ea.
Statea lipita de pamant si se intreba
Ce ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa in palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva.
Attachments: 0734529.jpg (16.4 Kb)


We Ride Together We Die Together
 
BossyDate: MARTI, 2009-09-08, 1:53 PM | Message # 66
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
Celei care pleaca

Tu crezi c-a fost iubire-adevarata…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata…

A fost un vis trait pe-un tarm de mare.
Un cantec trist, adus din alte tari
De niste pasari albe – calatoare
Pe-albastrul razvratit al altor mari
Un cantec trist, adus de marinarii
Sositi din Boston,
Si New York,
Un cantec trist, ce-l canta-ades pescarii
Cand pleaca-n larg si nu se mai intorc.
Si-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’data un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cersea iubirea blondelor cochete…

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o, poate, niciodata…
………………….
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?…
Eu cred c-a fost o scurta nebunie

Attachments: 1386726.jpg (8.7 Kb)


We Ride Together We Die Together
 
BossyDate: MARTI, 2009-09-08, 1:58 PM | Message # 67
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
Am gresit

Am gresit c-am incercat sa te visez
Si chiar ma-ntreb de ce te mai pastrez
In gandul meu?… In fiecare noapte
Ti-aud ecoul in ascunse soapte
Te pot ierta, dar nu pot in uitare
Sa te ascund… durerea-i mult prea mare!
Si ma tot pierd in somnul ce ma iarta
Ca bantui peste tot cu a mea soarta…
Chiar am gresit ca n-am dorit sa pleci?
Ma urmaresc secundele prea reci
In care asteptam zambetul tau
Ca pe-o lumina a sufletului meu.
Si-am asteptat, dar n-am gasit in vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis…
Poate gresesc ca-ti dau iertarea mea,
Nici nu prea cred ca-ti pas-acum de ea
Ma-ntreb si-acum de ce te mai pastrez
In gandul meu si inca te visez…
Greseala mea a fost ca te-am crezut
Si poate de aceea te-am pierdut…
Cand fericirea ta va fi deplina
Iti voi trimite o raza de lumina
Te va-mbraca-n albastru infinit
Iar eu ma voi ierta ca te-am iubit…
Attachments: 1704441.jpg (9.6 Kb)


We Ride Together We Die Together
 
MORENADate: MIERCURI, 2009-09-09, 8:42 AM | Message # 68
OWNER
Group: Administrators
Messages: 649
Status: Offline
Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?


I can't give solutions to all of life's problems, doubts, or fears. But I can listen to you, and together we will search for answers.
 
MORENADate: MIERCURI, 2009-09-09, 8:44 AM | Message # 69
OWNER
Group: Administrators
Messages: 649
Status: Offline
Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am azvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre
si ora, lovita, se sparse-n minute.

As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei,in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu costele-as fi vrut.

Attachments: 4657318.jpg (52.6 Kb)


I can't give solutions to all of life's problems, doubts, or fears. But I can listen to you, and together we will search for answers.
 
MORENADate: MIERCURI, 2009-09-09, 8:46 AM | Message # 70
OWNER
Group: Administrators
Messages: 649
Status: Offline
Noi ne iubim pe paturi de-mprumut
Pe-o canapea ingusta,fara perna
Crezand ca aventura de-un minut
Devine lesne "dragoste eterna".

Noi ne iubim pe scena,-ntr-un decor:
Pe-un sac-umplut cu paie-dintr-o piesa
Eu par un ceas truver,ratacitor,
Tu esti o ora magica printesa.

Speram cu disperare amandoi
Ca ni-e deajuns o-mbratisare-n fuga
Si ca statutul nostru de eroi
Nu poate-apoteoza sa-i distruga.

Noi ne iubim visandu-ne-n secret
Perechea pasionata si celebra
Traind in moarte, fara de regret,
Un scurt si iluzoriu act de febra.

Noi ne iubim...dar cuplu consacrat,
Culcat calm,in culcus fara alarme,
Am deveni doar intr-un simplu pat
In care-am invata si cum se doarme

Attachments: 5586119.jpg (42.5 Kb)


I can't give solutions to all of life's problems, doubts, or fears. But I can listen to you, and together we will search for answers.
 
Cyrus83Date: JOI, 2009-09-17, 8:47 PM | Message # 71
MODERATOR
Group: Members
Messages: 192
Status: Offline
Din inima am pus un suflet
Alaturi de al tau
Impreuna noi sa fin
Alaturi sa ne iubim

Dar tu te-ai jucat
Speranta ai sfarmat
Nesperat ai disparut
Si inima mi-ai frant

Ai fost totul pentru mine
Asi fi facut totul pentru tine
Dar nu a fost sa fie
Am gresit iubindute

Nu regret nimic din tot ce-a fost
Imi pare rau ca nu am fost
Ceva mai mult pentru tine
Te-am iubit in nestire.

 
Cyrus83Date: JOI, 2009-09-17, 8:48 PM | Message # 72
MODERATOR
Group: Members
Messages: 192
Status: Offline
Compozitie proprie tongue Am incercat si eu sa imi dau cu parerea wink
 
MORENADate: JOI, 2009-09-17, 8:51 PM | Message # 73
OWNER
Group: Administrators
Messages: 649
Status: Offline
Hmmmmmmmmm ete ma bucur ca pot sa citesc niste poezii facute de tine . Excelent felicitariile mele.

I can't give solutions to all of life's problems, doubts, or fears. But I can listen to you, and together we will search for answers.
 
Cyrus83Date: JOI, 2009-09-17, 9:30 PM | Message # 74
MODERATOR
Group: Members
Messages: 192
Status: Offline
Nu sunt eu poet, dar incerc ... biggrin Am omis sa spun ca sunt facute pe moment cu ce imi vine in cap.... nu prea stau sa ma gandesc prea mult smile happy
 
Heroin23Date: VINERI, 2009-09-18, 1:47 AM | Message # 75
Major
Group: Members
Messages: 11
Status: Offline
E adevarat suntem cu totii un pic nebuni
Dar este atat de clar
Acum ca sunt eliberat

Frica este doar in mintile noastre
Preluand controlul tot timpul

Saraca,dulce,inocenta fiinta
Usuca-ti ochii si marturiseste
Tu stii ca traiesti doar ca sa ma distrugi nu nega
Dulce sacrificiu

Intr-o zi o sa iti uit numele
Si intr-o dulce zi
O sa te ineci in durerea mea pierduta

(Visez in intuneric
Dorm ca sa mor
Sterge tacerea
Sterge-mi viata
Scanteile noastre arzatoare
Scanteind in intuneric
O lume pustie
Arunca-ma departe)

Te intrebi de ce urasti
Esti inca prea slab ca sa faci fata propriilor greseli...

Attachments: 8507900.jpg (63.4 Kb)
 
BossyDate: VINERI, 2009-09-18, 12:48 PM | Message # 76
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
Quote (Cyrus83)
Nu sunt eu poet, dar incerc ... biggrin Am omis sa spun ca sunt facute pe moment cu ce imi vine in cap.... nu prea stau sa ma gandesc prea mult

spuer frumoasa poezia marius te mai asteptam si cu alte creatii


We Ride Together We Die Together
 
BossyDate: VINERI, 2009-09-18, 12:54 PM | Message # 77
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
Legenda trandafilor
O mamă tânără-ntr-un sat
Al Indiei, trăia iubită
De soţul ei şi fericită
De multe câte i s-au dat.
Statornică-i trecea viaţa,
Cum trece-n farmec dimineaţa
P-un câmp frumos şi plin de flori.
Şi i-au dat zeii-ndurători
Un copilaş, ca el să fie
Cea mai înaltă bucurie
În traiul ei de rău scutit.

Dar într-o zi s-a-mbolnăvit
Cel dezmierdat din mână-n mână,
Şi s-a zbătut o săptămână
Şi-a opta zi el a murit.

Din lut era; s-a-ntors în lutul
Creării noastre-a tuturor!
Şi mama-şi blestema trecutul
Şi se-ngrozea de viitor:
Vedea întreaga ei viaţă
Un câmp pustiu, prin care ea
Cu multă plângere-şi ducea
Durerea timpului de faţă.


We Ride Together We Die Together
 
BossyDate: VINERI, 2009-09-18, 12:56 PM | Message # 78
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
Şi cu copilul mort la piept,
Aleargă nebunită mama
Şi la picioarele lui Brama
În templu ea se duce drept.
Cuprinde gleznele măreţe
A zeului cu patru feţe
Şi-n hohot tânguios de plâns,
Obrazul şi-l lipeşte strâns
De piatra cea din veac cioplită.
Tu, patimă nebiruită
A dragostei, ce-o ai de noi,
Părinte! de ne dai un bine
De ce-l ceri iarăşi înapoi?
O, lasă-mi viu copilul, Doamne!
De ce m-alungi tu cu dureri
Din ziua caldei primăveri
În noaptea pustiitei toamne?

Şi-atunci prin templul luminat
Un sunet vâjâind scoboară,
Ca mulţi vulturi ce grabnic zboară
Şi-n piatră Brama s-a mişcat:
Femeie! Eu sunt mila milei,
În stânga am lumina zilei
Şi vorbele, în dreapta port
Lumina gândului şi fapta
Îmi voi deschide dară dreapta
Ca să-ţi înviu copilul mort!

Tu mergi şi cată pe pământ
O casă-n care niciodată
N-au fost dureri şi nici nu sânt,
Şi-acolo pune jurământ
Că ai să plângi viaţa toată;
Că de lumină vei fugi,
Fiind d-a pururi supărată,
Că n-ai să râzi cât vei trăi
Cel mort atunci va fi în viaţă!

Şi cu nădejdea scrisă-n faţă
Ea pleacă, şi din sat în sat
Prin toate casele-a-ntrebat.
Şi a găsit în casa ceea
Că p-un fiu mort plângea femeia,
Şi-ntr-altă casă plini de dor
Copiii plâng pe mama lor,
Şi un bărbat în casa asta
Plângea că i-a murit nevasta.
Şi nici o casă n-a găsit

Fără dureri, un loc scutit.
Şi s-a întors la templu mama,
Nu-i nici o casă-n lume, Brama,
Scutită de dureri şi-amar.
Părinte-al vieţii, e-nzadar,
D-aş alerga prin lumea toată
O, lasă-mi viu copilul, tată!


We Ride Together We Die Together
 
BossyDate: VINERI, 2009-09-18, 12:58 PM | Message # 79
ADMIN
Group: Administrators
Messages: 722
Status: Offline
Şi ca un tunet depărtat,
Prin templul sfânt s-a ridicat
Un vuiet aspru de furtună
Şi-un glas puternic: Eşti nebună
Vreai întuneric? Dar să-mi spui,
Poţi face-ntunecime plină,
În locul unde nu-i lumină?

Şi întuneric unde nu-i
Tu faci lumină? Zile triste
Fără plăceri tu cum le crezi?
Şi de există alb, nu vezi
Că negru-l face să existe?
Aceasta tu nu o-nţelegi?
Vrei pentru tine alte legi?
Dar pentr-un om stricat la minte
Nu schimbă zeii ce-au făcut
Ce-a fost în veci ce au trecut,
În veci va fi de-acu nainte,
Şi cei vii de vor înceta
Să râdă, blestămându-şi soartea,
Cei morţi din groapă s-or scula
Şi-or râde ei! Nimic nu-i moartea,
Viaţa-i tot! Auzi cuvântul:
Nebunii n-au nimic d-ajuns!

Şi biata mamă n-a răspuns
Plângând a-nmovilit pământul,
Pe fiul ei l-a dat lui Iama.
Şi-a plâns o zi întreagă mama,
Mormântu-n braţe ea l-a strâns,
Şi-o noapte-ntreagă a tot plâns.
Şi-a tresărit în zorii zilei
Şi-o clipă s-a pierdut în vis:
O mângâiere i-a trimis
Din ceruri Brama, mila milei!
Din lacrimile plânse-n zori
A răsărit o albă floare,
Şi peste noapte-a ei plânsoare
S-a prefăcut în roşii flori.
Erau frumseţile luminii
Dar aveau spini, şi-atâta ce-i?
Ea, biata, nu mai vede spinii
Şi-adună flori, şi mâna ei
Îi sângeră, dar nu o doare,
Că pentru-un spin avea o floare

Aşa e scris în cartea sfântă
A legii legilor. D-atunci
Răsar aceste flori pe lunci.
Flăcaii-n poezii le cântă
Şi le slăvesc d-atunci pe drept,
Nevestele le pun la piept
Şi fetele le pun în plete.
Şi-n templul zeilor doi miri
Împodobesc cu flori vestmântul
Şi mame triste pe mormântul
Copiilor pun trandafiri.
De ei cine-şi ascunde faţa
De teamă că de ghimpi sunt plini?
Şi dacă viaţa are spini,
De ce te plângi că-i rea viaţa?


We Ride Together We Die Together
 
Cyrus83Date: DUMINICA, 2009-09-20, 4:03 PM | Message # 80
MODERATOR
Group: Members
Messages: 192
Status: Offline
Legenda trandafirilor

O mamă tânără-ntr-un sat
Al Indiei, trăia iubită
De soţul ei şi fericită
De multe câte i s-au dat.
Statornică-i trecea viaţa,
Cum trece-n farmec dimineaţa
P-un câmp frumos şi plin de flori.
Şi i-au dat zeii-ndurători
Un copilaş, ca el să fie
Cea mai înaltă bucurie
În traiul ei de rău scutit.

Dar într-o zi s-a-mbolnăvit
Cel dezmierdat din mână-n mână,
Şi s-a zbătut o săptămână
Şi-a opta zi el a murit.

Din lut era; s-a-ntors în lutul
Creării noastre-a tuturor!
Şi mama-şi blestema trecutul
Şi se-ngrozea de viitor:
Vedea întreaga ei viaţă
Un câmp pustiu, prin care ea
Cu multă plângere-şi ducea
Durerea timpului de faţă.

Şi cu copilul mort la piept,
Aleargă nebunită mama
Şi la picioarele lui Brama
În templu ea se duce drept.
Cuprinde gleznele măreţe
A zeului cu patru feţe
Şi-n hohot tânguios de plâns,
Obrazul şi-l lipeşte strâns
De piatra cea din veac cioplită.
Tu, patimă nebiruită
A dragostei, ce-o ai de noi,
Părinte! de ne dai un bine
De ce-l ceri iarăşi înapoi?
O, lasă-mi viu copilul, Doamne!
De ce m-alungi tu cu dureri
Din ziua caldei primăveri
În noaptea pustiitei toamne?

Şi-atunci prin templul luminat
Un sunet vâjâind scoboară,
Ca mulţi vulturi ce grabnic zboară
Şi-n piatră Brama s-a mişcat:
Femeie! Eu sunt mila milei,
În stânga am lumina zilei
Şi vorbele, în dreapta port
Lumina gândului şi fapta
Îmi voi deschide dară dreapta
Ca să-ţi înviu copilul mort!

Tu mergi şi cată pe pământ
O casă-n care niciodată
N-au fost dureri şi nici nu sânt,
Şi-acolo pune jurământ
Că ai să plângi viaţa toată;
Că de lumină vei fugi,
Fiind d-a pururi supărată,
Că n-ai să râzi cât vei trăi
Cel mort atunci va fi în viaţă!

Şi cu nădejdea scrisă-n faţă
Ea pleacă, şi din sat în sat
Prin toate casele-a-ntrebat.
Şi a găsit în casa ceea
Că p-un fiu mort plângea femeia,
Şi-ntr-altă casă plini de dor
Copiii plâng pe mama lor,
Şi un bărbat în casa asta
Plângea că i-a murit nevasta.
Şi nici o casă n-a găsit

Fără dureri, un loc scutit.
Şi s-a întors la templu mama,
Nu-i nici o casă-n lume, Brama,
Scutită de dureri şi-amar.
Părinte-al vieţii, e-nzadar,
D-aş alerga prin lumea toată
O, lasă-mi viu copilul, tată!

Şi ca un tunet depărtat,
Prin templul sfânt s-a ridicat
Un vuiet aspru de furtună
Şi-un glas puternic: Eşti nebună
Vreai întuneric? Dar să-mi spui,
Poţi face-ntunecime plină,
În locul unde nu-i lumină?

Şi întuneric unde nu-i
Tu faci lumină? Zile triste
Fără plăceri tu cum le crezi?
Şi de există alb, nu vezi
Că negru-l face să existe?
Aceasta tu nu o-nţelegi?
Vrei pentru tine alte legi?
Dar pentr-un om stricat la minte
Nu schimbă zeii ce-au făcut
Ce-a fost în veci ce au trecut,
În veci va fi de-acu nainte,
Şi cei vii de vor înceta
Să râdă, blestămându-şi soartea,
Cei morţi din groapă s-or scula
Şi-or râde ei! Nimic nu-i moartea,
Viaţa-i tot! Auzi cuvântul:
Nebunii n-au nimic d-ajuns!

Şi biata mamă n-a răspuns
Plângând a-nmovilit pământul,
Pe fiul ei l-a dat lui Iama.
Şi-a plâns o zi întreagă mama,
Mormântu-n braţe ea l-a strâns,
Şi-o noapte-ntreagă a tot plâns.
Şi-a tresărit în zorii zilei
Şi-o clipă s-a pierdut în vis:
O mângâiere i-a trimis
Din ceruri Brama, mila milei!
Din lacrimile plânse-n zori
A răsărit o albă floare,
Şi peste noapte-a ei plânsoare
S-a prefăcut în roşii flori.
Erau frumseţile luminii
Dar aveau spini, şi-atâta ce-i?
Ea, biata, nu mai vede spinii
Şi-adună flori, şi mâna ei
Îi sângeră, dar nu o doare,
Că pentru-un spin avea o floare

Aşa e scris în cartea sfântă
A legii legilor. D-atunci
Răsar aceste flori pe lunci.
Flăcaii-n poezii le cântă
Şi le slăvesc d-atunci pe drept,
Nevestele le pun la piept
Şi fetele le pun în plete.
Şi-n templul zeilor doi miri
Împodobesc cu flori vestmântul
Şi mame triste pe mormântul
Copiilor pun trandafiri.
De ei cine-şi ascunde faţa
De teamă că de ghimpi sunt plini?
Şi dacă viaţa are spini,
De ce te plângi că-i rea viaţa?

 
Forum » POEZII/ POEMS/ POEMAS » POEZII IN ROMANA » POEZII TRISTE
Search:

Copyright by MORENA © 2024